BACK TO ASCENDIS
News
Recent Articles
- Florin Rădulescu, partener, Ascendis: Nu vă mai „sudaţi” şedinţele. Fiecare manager are întâlniri în calendar de la care poate să lipsească fără ca organizaţia să sufere
- Patru mituri despre impactul tehnologiei în piața muncii pentru angajații din departamentele non-tehnice
- Top 3 abilităţi de tehnologie pe care fiecare angajat din birouri trebuie să le aibă în 2024
- WATER CHEF - Episodul 15 - Campionii sunt luptători de comando?
- WATER CHEF - Episodul 14 - Comunicare încă din parcare?
WATER CHEF - Episodul 8 - Exemplul personal e dincolo de cuvinte?
Exemplul personal e dincolo de cuvinte? Află ce răspunde la această întrebare Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, campion mondial la înot. Cel de-al optulea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis vorbește despre rolul exemplului dat de antrenor în relația cu sportivii de performanță pe care îi formează.
”Sunt sigur că aș fi putut fi un exemplu mai bun în multe situații. În modul în care îmi gestionez timpul, în modul în care reușesc să comunic cu ei”, spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici.
Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului cu jurnalistul Radu Naum:
- Este un fel de rol pe care trebuie să îl joci și sunt momente în care trebuie să îți pui niște măști. De exemplu, dacă aș lucra cu niște copii mici, probabil mi-aș schimba și gesturile, și cuvintele, dar și tonalitatea și m-aș transforma în bunicul acela vesel, pus pe șotii, pregătit să spună o poveste; dar dacă îmi lucrez cu sportive adolescenți, bărbați, aș putea să fiu un pic din B.U.G Mafia în interacțiunea cu ei.
- Referitor la spiritul de observație al sportivilor, când erau mai mici, îmi amintesc că la un moment dat au făcut un fel de cod și își dădeau seama ce urmează să fie la antrenament în funcție de tricoul pe care îl purtam. Ei deja învățaseră că dacă am venit cu tricoul albastru o să avem spate, cu tricoul negru e clar că e antrenament greu, fluture, am încurcat-o. S-a potrivit de destul de multe ori până când mi-au spus chestia asta și am început să le amestec intenționat și a fost un spectacol în sine.
- Am descoperit că empatia unidimensională nu funcționează perfect. Sau de fapt nu funcționează prea bine mereu. Uneori, poți să fii dus pe o pistă greșită. Adică poți să fii empatic și să zici: da, l-a durut burta, a avut o zi proastă și din motivul ăsta nu a făcut. Dar el se și poate preface. Adică să nu existe dubiul că nu va încerca să scoată maximul dintr-o situație în care trebuie să-și creeze contextul favorabil. Uneori trebuie să pui piciorul în prag și să zici: ”Stop, nu mă interesează că te doare burta, chiar trebuie să faci chestia asta”.
- Sunt sigur că aș fi putut fi un exemplu mai bun în multe situații. În modul în care îmi gestionez timpul, în modul în care reușesc să comunic cu ei. Poate un lucru pentru care mă apreciază pe mine sportivii mei este că sunt un pic tocilar.