WATER CHEF - Episodul 3 - Poate fi drumul spre reușită un joc?

Poate fi drumul spre reușită un joc? Vezi ce răspunde la această întrebare Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, campion mondial la înot. În cel de-al treilea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis, jurnalistul Radu Naum află de la Adrian Rădulescu cum trebuie percepută o zi proastă a unui sportiv în drumul spre performanță.

 ”Sunt sigur că lumea asta are un individ care să înoate 100 de metri liber mai repede ca David, numai că nu a sărit niciodată în bazin ca să afle”,  spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici. În cel de-al treilea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis, jurnalistul Radu Naum a aflat de la Adrian Rădulescu traseul unui sportiv spre performanță, folosind o paralelă între înot și alpinism.

Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului:

  • Înotul este pasiunea amândurora și ne străduim să ne bucurăm de asta în fiecare zi. Nu vrem ca rezultatele să ne ia pasiunea.
  •  Te gândești la performanță ca la un munte și ca la un vârf pe care vrei sa ajungi. În acest traseu, treci printr-o pădure foarte deasă ca să ajungi pe platou. Cred că foarte mulți rămân un pic pierduți în acea pădure deasă de unde, de cele mai multe ori, nu vezi nici vârful, pentru că atunci când ești sub el nici nu ai cum să îl vezi.
  • Odată ajunși în vârf, am văzut că poteca se pierde des în acea pădure deasă, dar că mai sunt și alte poteci pe care poți să urci și că într-adevăr unele sunt mai lungi și nu ajungi așa de repede sus. Sunt unele poate chiar mai frumoase, sunt unele unde poți să te oprești la un moment dat într-o poieniță foarte frumoasă și cred că odată cu trecerea timpului, când vom coborî de pe vârf - căci va veni și timpul acesta -, ne vom întâlni cu cei care urcă prin pădure. Și e datoria noastră să le spunem că vârful e într-o anumită direcție, că e foarte frumos acolo, dar să se bucure și de pădure.
  • Sportivii care au câteodată o zi mai proastă trebuie să se uite dacă nu ar putea să facă un pas înapoi. Pentru că, dacă ești sub vârful muntelui, nu îl vezi. Și când ai o zi proastă primul pas este să admiți că ai o zi proastă, pentru că dacă tu nu îți dai loc de manevră și o să fii mult prea critic cu tine, acea zi nu se va transforma într-o zi mai bună. Așa că ia-o ca atare, setează-ți obiective mai mici, palpabile, și fă-le pe acelea. Până la urmă, și cât reușești să urci prin acea pădure fictivă e important, pentru că unii vor pleca de la baza pădurii, iar alții de la 10 km în spate. Și la final, poate dacă ai fi avut oportunitatea să pleci din același punct, ai fi avut șansa să ajungi pe vârf. Însă viața nu e neapărat mereu corectă și trebuie să o iei ca atare.
  • Eu sunt convins că există și am întâlnit sportivi la fel de talentați ca David, dar care din păcate nu au avut poteca așezată la fel ca el. Sunt sigur că lumea asta are un individ care să înoate 100 de metri liber mai repede ca el, numai că nu a sărit niciodată în bazin ca să afle.