Noutati

”Trebuie să impui niște limite de la bun început. Le faci cunoscute și le reamintești atunci când e cazul și te ții de ele. Până la urmă, play time e play time, work time e work time. Tu, ca antrenor, dacă nu depășești acele limite, nici ei, sportivii, nu o vor face”,  spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici. În cel de-al doilea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis, jurnalistul Radu Naum a aflat de la Adrian Rădulescu în ce măsură este influențată relația profesională de prietenia dintre antrenor și sportiv.

 Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului:

• ”În sport este recomandat să pregătești sportivii cu un pic mai mult stres decât competiția. Oricum, sportivii au un stres autogenerat, fie că e vorba de sarcinile din antrenament, fie că e vorba de competiție, fie că e vorba de școală, fie că e vorba de acasă, fie că e vorba de viața personală. Or, tu dacă mai produci și tu la rândul tău un stres, ca antrenor, s-ar putea să nu ai spațiul de manevră de care ai nevoie. Și, cu riscul de a fi uneori neluat în serios, trebuie să îți creezi un spațiu de manevră prin care să comunici cu ei.”
• ”Nu știu dacă există un cod al autorității eficiente, dar cu siguranță ar trebui să existe sinceritate. Nu venim la bazin ca să fim cei mai buni înotători din lume dacă antrenorul nu-și dorește să se ridice la același nivel. Și invers. Așa-numitul ”commitment” trebuie să fie bilateral. În absența lui, apar frustrări. Nimeni nu vrea să audă <eu am făcut ce ați spus, dar...> , la fel cum nici ei, sportivii, nu vor să audă o enumerare de sacrificii pe care le-ai făcut și despre care consideri că nu se regăsesc și din partea lor. 
• ”Trebuie să impui niște limite de la bun început. Le faci cunoscute și le reamintești atunci când e cazul și te ții de ele. Până la urmă, play time e play time, work time e work time. Tu, ca antrenor, dacă nu depășești acele limite, nici ei, sportivii, nu o vor face. Și dacă se întâmplă să intri într-o zonă gri, e bine să vii să discuți despre ea și eventual să admiți faptul că nu ai fost suficient de spontan să oferi context și să judeci împreună cu ei precedentul”.