News

Poți pretinde perfecțiunea? Vezi ce răspunde la această întrebare Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, campion mondial la înot. Cel de-al șaselea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis aduce în prim plan una dintre cele arzătoare teme pentru cei care fac performanță: cum este percepută perfecțiunea și care este rolul liderului în modelarea acestui deziderat.
”Imperfecțiunile îți dau autenticitate. Dacă în sport toți ar fi perfecți, toți ar lovi mingea ca Ronaldo sau ca Messi sau ar înota ca David. Până vara trecută, David nu era perfecțiunea”, spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici. 

Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului cu jurnalistul Radu Naum:

• Perfecțiunea este o absolutizare. Dacă o putem atinge, își pierde calitatea de perfecțiune. Vince Lombardi (celebru antrenor american de fotbal - n.red.) spunea că dacă încerci să atingi perfecțiunea, vei reuși să atingi excelența. Și, cumva, pentru sportivi este același lucru. Nu există cursa perfectă, nu există pasa perfectă, nu există momentul perfect în care să mergi la concurs. Niciodată nu se vor alinia chiar toate planetele și nu o să nimerești horoscopul acela perfect și totul va fi minunat. Până la urmă, asta este viața.
• Eu mă gândesc la ce spunea Marc Aureliu, care ne îndemna de fiecare dată să ne uităm la fântâna binelui din interior. Și cred că asta e un pas important pentru că, dacă facem acest lucru, începem să ne placem pe noi înșine și asta este cheia. Dacă eu consider că am făcut tot ce se poate și, cu toate astea, oamenii din jur consideră că nu este corect, atunci s-ar putea să îmi preiau niște repere greșite. Poți să începi să-ți reproșezi toate lucrurile mici pe care nu le-ai făcut - că nu ai făcut acum 3 luni de zile antrenamentul acela cum trebuie și poți să te pierzi în detaliile astea. Dar nu te va ajuta. Te va ajuta doar dacă accepți greșeala și încerci să vezi cum poți să o îmbunătățești. Inclusiv imperfecțiunile, considerate imperfecțiuni de către cei din jurul tău, îți dau altceva, care e mai puternic: autenticitate. Dacă în sport toți ar fi perfecți, toți ar lovi mingea ca Ronaldo, sau ca Messi sau ar înota ca David. Până vara trecută, David nu era perfecțiunea, nu era norma. Iar paradigma asta se mișcă de la generație la generație, de la repere în societate pe care uneori le vedem și uneori nu le vedem.
• Cred că este responsabilitatea antrenorului / a unui șef să îi spună sportivului/ angajatului că face prea mult. Pentru mine este un exemplu Marco Pierre White, care a fost cel mai tânăr bucătar, primul bucătar faimos. El zicea că tinerii, în special tinerii bucătari care termină școli și au entuziasm și vor să se afirme, au învățat o grămadă de tehnici noi, au tendința să gătească prea mult. Și gătind prea mult, vor strica gustul preparatelor. El spunea foarte clar: poți să fii faimos dacă știi să faci omletă și omleta ta e cea mai bună.