News

”Coborârea este direct proporțională cu ascensiunea. Iar aici, ca și în alpinism, ai nevoie de ghete bune și picioare ferme. Iar ghetele ți le poți alege singur, dar picioarele acelea ferme sunt date de valorile tale ca individ, îngrijite cu drag și cu atenție de oamenii din jurul tău”, spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici. În cel de-al cincilea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis, jurnalistul Radu Naum a aflat de la Adrian Rădulescu de ce este important ca sportivii să se orienteze spre îmbunătățirea performanței lor continue, ca sportivi și ca oameni, dincolo de succesele obținute la competiții. 

Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului:

• După fiecare vârf, inevitabil o să urmeze o vale și noi am discutat despre lucrul ăsta de mult timp. Înainte să fie campionatele mondiale, să fie campionatele europene, sportul îți dă oportunitatea să trăiești chestia asta în mod repetat. Și rămâi în urmă. Chiar dacă ești campion la vârste mici, există posibilitatea ca un pic mai târziu să dai peste cei care se dezvoltă fizic înaintea ta și care sunt cu un pas înaintea ta pentru o perioadă. Contează foarte mult ce faci tu și unde vrei tu să ajungi pe drumul tău cel lung. Evident că, după ce ai urcat, va trebui să și cobori. Și coborârea este direct proporțională cu ascensiunea. Iar aici, ca și în alpinism, ai nevoie de ghete bune și picioare ferme. Iar ghetele ți le poți alege singur, dar picioarele acelea ferme sunt date de valorile tale ca individ, îngrijite cu drag și cu atenție de oamenii din jurul tău.

• La câteva zile (de la recordul mondial al lui David Popovici la proba de 100 de metri liber- n.red.) ne-am gândit ce facem în continuare și cum, poate, lucrul ăsta ne schimbă într-un fel. Și am ajuns la concluzia că nu prea schimbă foarte multe lucruri, cel puțin la nivel personal, în ceea ce privește cel puțin cine suntem noi, lucru important pe care l-am regăsit și în familia lui David. Indiferent că este record mondial sau nu, este tot fiul lor, este tot elev, este tot sportiv, este tot plătitor de taxe, este absolut o persoană normală care are obligațiile normale doar că, într-adevăr, este cel mai rapid la înot. Eu încerc să îi țin mereu pe sportivi pe piramida lui Maslow și acolo sunt toate nevoile, ușor ierarhizate, dar eu întotdeauna îi orientez către vârf și la vârf acolo este autorealizarea. Iar pentru asta le cer să aibă planul mai mare, care depășește sportul și care se raportează efectiv la viață. La final, cu sport sau fără sport, ei sunt niște oameni din societate și trebuie să funcționeze corect și trebuie să fie oameni funcționali și buni pentru societate, fie că vorbim de familia lor, fie că vorbim de grupul extins de familie-prieteni, fie că vorbim de mersul la vot. 

• În ultimii ani am luat un pic contact cu teoria jocului. Și mi-am sustras de acolo ideea dualității jocurilor, care pot fi finite sau infinite. Un campionat mondial este un joc finit, are un număr de curse, un număr de medalii, un număr definit de participanți. Înotul, ca orice sport, dar ca și afacerile, reprezintă un joc infinit: are început înainte să se dea primul start/ prima cursă, are început înainte să apară primul SRL. Iar sportul și afacerile poate vor continua și după ce noi vom înceta să mai existăm. Cred că e important să punem accent pe faptul că cei mai buni sportivi și cele mai bune companii se orientează către jocul infinit. Iar miza lor nu este victoria la trimestrul 1 sau campionatul mondial X, ci îmbunătățirea, cu pași mici, a variantei tale de ieri.