News

Cum comunici cu sportivii de performanță? Vezi ce răspunde la această întrebare Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, campion mondial la înot. Cel de-al paisprezecelea episod al proiectului ”Water Chef: în adâncurile unui record mondial” susținut de Ascendis vorbește despre rolul comunicării dintre antrenor și sportive și modul în care se comunică, în funcție de context.

”Atunci când un sportiv nu înțelege ce i-ai zis, trebuie să muți discuția  la nivel individual și să te asiguri că a înțeles. Și poți să faci lucrul ăsta prin întrebări. Printr-o interacțiune individuală, îi spui: explică-mi ce ai înțeles, arată-mi ce ai înțeles, cum, de ce crezi că facem lucrul acesta, de ce crezi că am explicat asta, dacă facem altfel ce se întâmplă? Cei care sunt ascultători înțeleg din prima. Și dacă sunt și talentați ei vor fi vârfurile în grupa lor.”, spune Adrian Rădulescu, antrenorul campionului mondial la înot David Popovici. 

Citiți mai jos câteva declarații ale lui Adrian Rădulescu în cadrul interviului cu jurnalistul Radu Naum:

• Ca antrenor, vei interacționa în trei instanțe: cu toată grupa, cu o subgrupă sau individual. Și este important să îți adaptezi modul de comunicare și implicit comportamentul pentru aceste trei instanțe. Atunci când vei lucra cu toată grupa, vei oferi niște indicații și te vei face să spunem mai mare, adică vei demonstra autoritate, vei folosi indicații scurte, clare, vei vorbi evident mai tare. La noi e și problema cu apa, pentru că în general sportivii au apă în urechi. Și atunci e absolut firesc că vei vorbi mai mai tare.
• Atunci când vorbești cu o subgrupă, îți permiți să oferi și explicații un pic mai elaborate. Dacă te întreabă unul dintre ei, poți să și răspunzi. Îți aloci timp pentru a avea o interacțiune mai specifică.
• Atunci când vorbești individual, te poziționezi ideal la același nivel. Adică exact cum ai face cu un bebeluș când e un bebeluș și pe jos și de-abia stă în funduleț. O să te pui și tu un funduleț lângă el și o să fii la același nivel. Cam la fel o să fie și când e vorba de de comunicare individuală.
• În cazul în care confunzi instanțele acestea și ești prea autoritar sau ești prea mic când lucrezi cu grupa și prea autoritar când lucrezi cu individul, s-ar putea să ai mici derapaje.
• Atunci când un sportiv nu înțelege ce i-ai zis, trebuie să muți discuția  la nivel individual și să te asiguri că a înțeles. Și poți să faci lucrul ăsta prin întrebări. Printr-o interacțiune individuală, îi spui: explică-mi ce ai înțeles, arată-mi ce ai înțeles, cum, de ce crezi că facem lucrul acesta, de ce crezi că am explicat asta, dacă facem altfel ce se întâmplă? Cei care sunt ascultători înțeleg din prima. Și dacă sunt și talentați ei vor fi vârfurile în grupa lor. Iar cei care doar ca doar spun că au înțeles și n-au înțeles îi iau care reper și au rușinea asta de a spune. Însă aici tu, ca antrenor, trebuie să faci pasul înainte să vii către ei și să le oferi siguranța că poți spune că nu au înțeles. De fapt asta e, trebuie să creezi un fel de safe place în care să afirme că da, nu am înțeles exercițiul respectiv.
• Ca antrenor, riști enorm dacă eviți adevărul, pentru că el poate fi aflat. Și în momentul în care o să fie aflat, sportivul nu va mai avea încredere în tine.
• Când eram mai tânăr și mai naiv, am crezut și eu că pot evita adevărul. Și pentru noi exemplul cel mai clar e atunci când te duci, de exemplu, la concurs, și faci încălzirea. Iar la încălzire cronometrezi niște elemente. Tendința este, bineînțeles, să îi spui sportivului că face un timp mai bun decât cel pe care îl face, că îi dai un boost de încredere. Numai că mi s-a întâmplat să încerc chestia asta. El să creadă că poate pleca în cursă primul, știind că nimeni nu înoată  așa de repede ca el până la 25 de metri. Și și-a zis: eu clar o să fiu primul. Gata, e ca și câștigată cursa asta. Și când a s-a întâmplat efectiv cursa n-a fost primul. Și în momentul în care el n-a fost primul, bazându-se pe informația aceasta eronată pe care eu i-am dat-o, bineînțeles că nici n-a mai fost primul în capătul bazinului la final. Din fericire, m-am mai deșteptat și eu de-a lungul timpului și nu mi-aș mai asuma un astfel de risc.
• Proverbul este ”vorba lungă, sărăcia omului”. Prin definiție, comunicarea trebuie să aibă un scop și trebuie să-ți atingi acel scop. Dacă l-ai atins, poți să treci la alt subiect.